din seria "scoala...prietenie...nebunie"

Ora de sport... aproape ca eram la circ..rostogoliri peste rostogoliri..sarituri pe trambulina..sarituri peste cal, chiar. Ce sa mai eram acrobati/acrobate.

Nu e ironic cum la inceputul inceputurilor nu te intelegi cu cineva si apoi se dovedeste ca sunteti chiar bune prietene? Tin minte ca eram mici, probabil aveam in jur de 8-9 ani ne-am cocotat in copaci si ne'am distrat..nu stiu de ce dar ziua aia mi-a ramas intiparita in minte. Ce stiam noi atunci de toate astea..cum e sa te certi cu cineva sau sa te raneasca? Era frumos.
Sau sa iti para rau dupa ce sa spui ceva si sa nu mai poti sa iti retragi cuvintele? Cred ca toata lumea ar fi fericita daca am putea da timpul inapoi, sau sa stergem din memoria cuiva lucrurile care le'am zis sau le'am facut sa ii raneasca catunci cand ne pare rau.
4 ani de zile intr-un colectiv este greu sa nu incepi sa iti faci prieteni si sa nu tii la ei!