din seria "scoala...prietenie...nebunie"

Ora de sport... aproape ca eram la circ..rostogoliri peste rostogoliri..sarituri pe trambulina..sarituri peste cal, chiar. Ce sa mai eram acrobati/acrobate.

Nu e ironic cum la inceputul inceputurilor nu te intelegi cu cineva si apoi se dovedeste ca sunteti chiar bune prietene? Tin minte ca eram mici, probabil aveam in jur de 8-9 ani ne-am cocotat in copaci si ne'am distrat..nu stiu de ce dar ziua aia mi-a ramas intiparita in minte. Ce stiam noi atunci de toate astea..cum e sa te certi cu cineva sau sa te raneasca? Era frumos.
Sau sa iti para rau dupa ce sa spui ceva si sa nu mai poti sa iti retragi cuvintele? Cred ca toata lumea ar fi fericita daca am putea da timpul inapoi, sau sa stergem din memoria cuiva lucrurile care le'am zis sau le'am facut sa ii raneasca catunci cand ne pare rau.
4 ani de zile intr-un colectiv este greu sa nu incepi sa iti faci prieteni si sa nu tii la ei!

Scoala...Prietenie...Nebunie...

Ce ar fi daca ai parcurge drumul asta singur?Daca nu ar fi nimeni alaturi de tine caruia sa i te impartasesti si sa iti aline durerile? Prieten...un cuvant atat de mic dar totusi cu un foarte mare impact asupra orcui. Prietenii sunt aceia care sunt acolo indiferent daca iti merge bine sau prost, daca nu mai ai incredere in tine..aceia care nu te lasa singur sa iti parcurgi drumul.

Nu multe persoane sunt atat de norocoase sa aiba asemenea prieteni. Intotdeauna ai nevoie de o vorba buna de incurajare, de o gluma, sau chiar de o mustrare. Toata lumea spune ca prietenia este ca un fir..bla bla ca ramane nodul, eu sunt de parere ca atat timp cat suntem deschisi si avem incredere nu o sa mai existe nicun nod.Bineinteles certurile sunt inevitabile dar si ce daca..va dau un exemplu: 

Am o prietena pe care o cunosc de 10 ani (aprox) cand eram mai mici niciodata nu ne-am intels pur si simplu ne certam din toate fleacurile...dar cu timpul am ajuns prietene chiar apropiate si pot spune ca ma bazez pe ea   daca ar fi vreodata sa ma nevoie de ceva. 

NOI NU SUFERIM DE NEBUNIE!! NE BUCURAM DE EA IN FIECARE  MINUT!

Scoala...uneori doar un motiv pentru a pleca de acasa(sunt sigura ca multi imi dau dreptate). Locul unde se leaga noi prietenii, noi idile, noi certuri. Locul in care ai prieteni, in care te simti bine, in care stii ca daca se intampla ceva ai la cine sa apelezi. Noi amintiri de care sa povestesti nepotilor, noi lucruri care sa le ascunzi parintilor. Noi provocari!

Nebunie...sunt sigura ca fiecare are Trupa Soc din care face parte..cu care faci toate traznaile posibile, care va acoperiti unul pe altul daca se intmpla cva. Nebunie, distractie, prieteni toate cuvintele acestea sunt sigura ca va trimit la amintiri frumoase.

Fuckin' perfect...to me

Muzica..doar un limbaj ascuns care ne mangaie urechile si ne alina "durerile". Bineinteles depinde ce muzica...depinde de gusturi... depinde de persoane si de cat de adanc vor  sa primeasca muzica in sufletele lor si de cum o inteleg.
Pot fi mesaje ascunse care nu ajung la toata lumea, depinde cum interpreteaza versurile. Sunt si persoane care uneori nu mai asculta versurile ci pur si simplu se lasa purtati de val si canta impreuna cu banda, sau cu cantaretul. Sunt persoane care traiesc prin versurile melodiilor, cat si persoane carora nici nu le pasa..
Muzica este culoarea care da viata universului..si invie omul si face ca totul sa nu fie atat de mohorat.
Uneori pare ca cineva pur si simplu s-a jucat pe o hartie cu vietile noastre asa,in graba dar cum in cele mai multe cazuri s-a aratat ca totul se intampla cu un motiv pe lumea asta parca nu ne mai sperie asa usor orice greutate pusa pe umerii nostri.
Cum cineva crede ca vede perfectiunea undeva, intr-o persoana, intr-un obiect, intr-un fapt, dar chiar nu exista asa ceva, perfectiunea aceea este doar in capul sau in sufletul persoanei respectiva..fiecare vede perfectiunea cu alti ochi.

A venit frigul...din nou..

E vremea sa intram in hainele groase din nou..Vremea nu ne iarta nici de data asta. Soarele de saptamana trecuta a facut cateva victime iar acum nici macar razele timide nu ne mai mangaie sa ne faca sa uitam de gerul de februarie.
Totusi plantele parca sunt desprinse din basme, stau neclintite, parca vrajite de batranul Ger asteptand noile "ordine". Cativa ghiocei mai curajosi ne-au surprins cu aparitia lor.Gingasii clopotei incanta privirile trecatorilor si parca ne fac sa uitam de frigul crancen de afara.

Pulovarase, strampisori, maletute, sosetele din lana tricotate de bunica..Stiti voi cu ce sa va imbracati. Si ceiucuri calde!
Aveti grija de voi si poate gsiti pe cineva sa va incalzeasca...Tot a fost ziua ingramaditilor.

Valentines day? Sau doar inca o sarbatoare care sa ii faca pe altii sa isi vanda marfa?

"Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, than you must forget the rules and play from your heart!"

 Valentine's Day este Ziua Îndrăgostiţilor în tradiţia occidentală, care se sărbatoreşte pe data de 14 februarie.

Ziua comemorează pe Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiţilor galezi. În Franţa o ţară tradiţional catolică, Valentine's Day este cunoscut simplu drept Sfantul Valentin si este sarbatorita ca în restul ţărilor occidentale. Nu este sărbătorită pe o scară largă, dar mulţi oameni îşi fac timp pentru a îl petrece într-un mod romantic cu partenerul de viaţă sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.

România a inceput sa sarbatoreasca si Valentine's day, desi deja avea prin Dragobete o sarbatoare traditională.

Bineinteles inca din saptamanile anterioare au aparut tarabele cu prostioare "ca ciupercile dupa ploaie" incercand sa isi vanda inimioarele. Valentine's day poate fi o sarbatoare foarte speciala doar prin faptul ca iti petreci timpul cu persoana iubita nu prin a darui fel de fel de kistch-uri. Un cadou oferit din toata inima si un sincer "Te iubesc" pot satisface orice orice domnisoara/doamna. Avand in vedere ca noi avem o frumoasa sarbatoare, Dragobetele deja Valentine's day este considerata de multe persoane doar un cliseu.

Momentan va urez... Happy Valentine's Day!
ILYM!

my first post...

I'm new in this sh*t...

"Who knows where life will take you, the road is long and in the end the journey is the destination."-Lucas Scott, One tree hill

Cand te gandesti ca uneori esti pur si simplu prea prins in ceea ce vrei sa realizezi, in planurile zilnice incat nu mai ai timp sa visezi...Cand indeplinesti ceea ce ti-ai dorit stai si te gandesti :"Unde a trecut viata?" am trecut prin ea ca trenul prin gara, niciodata nu am avut timp sa dam atentie micilor bucurii, sau persoanelor care, fara sa ne dam seama ne-au fost alaturi pas cu pas indiferent daca "drumul" a fost usor sau greu, cu suisuri sau coborasuri.Trebuie sa ne autoeducam in asa fel incat "sa traim clipa" sa nu stam prea mult sa ne gandim la consecinte, sa nu stam apoi sa ne gandim "ce ar fi fost daca...".
Live your life, be free!